Aș vrea...

Aș vrea să  fiu iară copilul naiv,
Să râd, să mă bucur chiar fără motiv;
Prin crâng să mă plimb cu prietenii mei
Ciuperci să culegem și vrej de hamei,

Apoi către casă să mergem voioși
Cântând și-alergându-ne gălăgioși,
În prag să ne-aștepte bunicii din nou,
Iar zâmbetul lor – al iubirii ecou

În suflet pătrundă - căldură, lumină,
Iubirea s-o simt, ce-a plecat să revină
Din cerul albastru în care-au urcat,
Să vină acasă, să mă simt împăcat.

Dar viața e crudă, cu legi neclintite,
Iar căile Domnului sunt  ocolite –
Copilul de ieri are tâmple-argintii,
Copii ce la rându-le au dânșii copii;

Bunicii-au rămas doar în poze-nvechite,
Părinții - bătrâni cu puteri drămuite,
Așteaptă-n tăcere un semn de la noi –
Copii și nepoți, strănepoți, câte doi

I-ajutăm să-și târască chinuit bătrânețea,
Căci și ei ne-au purtat când aveau tinerețea
Și gândesc: Iar copil, de-aș putea să mai fiu,
Le-aș da viața mea, ca să moară târziu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog