De când e lumea,...cuvântul!

De când e lumea și pământul, esențial a fost cuvântul –

Chiar dacă-i scris sau recitat, pe scenă, sau înregistrat

Cu siguranță el clădește și inima o simți cum crește –

Efluviu cald de-nțelepciune, de la acel care îl spune.

De când e lumea pe pământ, cuvântul dat ca jurământ

A fost păstrat și respectat de omul drept, adevărat,

Iar cel ce-aruncă vorbe-n vânt, fără să țină-al său cuvânt
Cu greu găsește loc sub soare, doar în palat sau închisoare.

De când e lumea bună, rea, cu toți găsim un loc în ea,

Milionari ori cerșetori, cuvântului suntem datori –

El ne ridică și coboară, prin el ajung atâți să moară,

Deci fiți atenți, nu abuzați, atunci când îl utilizați!