”Dezamăgire” - parodie după poezia ”Azi”, de Camelia Ardelean

              Azi                                           Dezamăgire

        de Camelia Ardelean                                                    de Nelu Preda      

Ucigătorul meu cu ochi căprui,                                 Chiar dacă ochii-ți sunt căprui,  
Ți-am rătăcit parfumul prin poeme,                          Și scrii cu-atâta meșteșug poeme
Azi nu mai sprijini cerul nimănui                               Ce nu-s folositoare nimănui,
Și nu-i mai zici minunii să mă cheme.                        Să nu trimiți copilul să mă cheme

Ne-am adunat bucățile de nor,                                  Când vezi c-afară a ieșit un nor,
Cu tot cu vise strânse-n cazemată,                            Ce pare dens precum o cazemată  
Azi nu mai pot din stele să cobor,                              Să-mi ceri doar mie storul să-l cobor,
Tu să mă cerni prin zările de vată.                             De parcă-ai fi clădit din clei și vată!

Oricâte ploi s-au răstignit în noi                                Căci ploile venite pe la noi,
(Sărmani ciorchini ce-atârnă pe o viță),                     Cu piatră-au prăpădit a noastră viță
Aceeași sevă ne-a hrănit apoi;                                   Și s-or mai face strugurii apoi,
Azi din trecut mai gust o rămășiță.                            Precum întregul dintr-o rămășiță.

Spre nicăieri regretele-mi îndrept,                             Am încercat pe tine să te-ndrept,
Ne târâim calvarul plin de spume,                              Dar mai că n-ai făcut la gură spume,
Ni-era iubirea unicul precept,                                    Tu n-ai defapt valabil vreun precept,
Azi pentru tine-aș inventa o lume…                            Și ai putea dezamăgi o-ntreagă lume…




Comentarii

Postări populare de pe acest blog