Iubirea

Iubirea îmi dă aripi, să zbor chiar și spre stele,

Precum o libelulă cu aripi diafane –

În suflet simt arsura privirii dragei mele,

Iar gândurile toate devin subit profane

În tot ce-nseamnă frica, sau orice neputință;

Iubirea-nnobilează, și cugetul și fapta,

Orice devine astfel, ușor și cu putință –

Mai iute și mai lesne îți va părea și treapta

Ce-o urci spre fericire, dar cere și efort,

Iubirea-i panaceul, e catalizatorul –

E tot ce motivează în viață și suport,

Cu ea alături sigur frumos ți-e viitorul!

Iubirea-i fericire, balsamul pentru suflet,

Și cine n-o cunoaște e cel mai oropsit,

Măcar o dată-n viață, tu fii al ei poet,

Trăiește-o și vibrează și fi-vei molipsit

De dragostea de viață, candoarea juvenilă,

Curaj și hotărâre în tot ce-nfăptuiești –

Curată-ți va fi viața, gândirea mai subtilă,

Pe  cea iubită ție,  cu drag o cucerești!

De-aceea prețuiește iubirea-n astă viață,

Căci nu mai ai vreuna în care să iubești,

Și mângâie-ți iubita, privește-o drept în față

Iar tot ce simți în cuget să îi mărturisești!